marți, 17 iulie 2012

Viata

               Viata se aseamana cu o barna ca cele de la jocurile olimpice, cand esti deasupra si iti iasa asa cum trebuie proba, asa si in viata iti este bine si duci o perioada de crestere sufleteasca, fizica si morala rezultanta  a straduintei noastre de zi cu zi prin post, rugaciune si facerea faptelor bune; iar cand in timpul probei pici de pe acea barna atunci si  in viata este perioada rea a vietii tale lumesti care este o pregatire pentru lumea de sus acolo unde este fericirea cea vesnica.
                Ei vedeti voi, nu este usor si cat de tare crezi ca esti uneori defapt esti slab, cat de bun crezi ca esti uneori defapt pe atat esti plin de rautate, cat de fericit crezi ca esti uneori defapt in suflet esti nefericit, s.a.
               Vedeti voi viata este plina de suisuri si coborasuri, in care mergem pe un singur principiu "daca ai cazut, ridicate" si aceasta ridicare nu o putem face decat punandu-ne increderea in Dumnezeu si lasandu-ne in voia Lui.
               Va spun sincer, nu vorbesc ca si un necunoscator ci ca si un cunoscator caci nu vreau sa-mi fie spre lauda dar am trecut, trec si cred ca o sa mai trec prin aceasta. Pentru mine este enorm de greu si credetima, pentru mine este o lupta permanenta cu mine insumi, dar si pentru ca sa ii vad pe ceilalti fericiti.
                Dumnezeu care este iubire, putere, bunatate ne ajuta noi doar trebuie sa acceptam ajutorul Lui pentru ca daca nu il acceptam si ne punem increderea numai in noi atunci nu vom ajunge departe si vom ajunge sa ne sapam singuri groapa. Niciodata sa nu va temeti ca veti pierde pe cineva drag, ca veti pierde eu stiu ceva la care tineti si care va este drag, daca asta conditia  pentru ca noi sa acceptam ajutorul atunci nu ezitati, lasati orice si credetima ca Dumnezeu nu ne ia nimic din ce este drag noua  daca noi ne punem increderea in el.
               Eu va spun foarte sincer, din adancul sufletului meu ca daca ar fi sa povestesc minut cu minut viata mea, as scrie enciclopedii intregi, si imi vine de multe ori sa renunt si ma gandesc ca n-am pentru cine sa lupt si pentru ce sa lupt, dar de fapt am si va pun eu si voua intrebarea aceasta: Voi pentru cine luptati? Nu cumva pentru voi insisi?, exact am spus mai sus ca uneori ma gandesc ca nu am pentru cine si pentru ce sa lupt, dar de fapt am, si acela sunt eu, lupt pentru mine si pentru ceea ce vreau eu sa devin, un om bun, smerit, cu inima mare in care sa-i incap pe toti, inclusiv pe dusmani, cu dragoste catre Dumnezeu.
              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu